Astăzi, pe terenurile de iarbă ale All England Lawn Tennis and Croquet Club din Londra, a debutat cea de-a 139-a ediție a turneului Wimbledon, o competiție care, pentru milioane de iubitori ai tenisului, este de mult mai mult decât un simplu turneu din calendarul competițional. Poți câștiga Australian Open, Roland Garros sau US Open și deveni campion de Grand Slam. Însă, pentru majoritatea jucătorilor, câștigarea titlului la Wimbledon înseamnă intrarea în istoria tenisului mondial.
Primul turneu s-a desfășurat aici în anul 1877. Atunci au participat doar 22 de concurenți, iar un bilet costa un șiling. Astăzi, pe parcursul celor două săptămâni de competiție, sute de mii de spectatori trec prin porțile All England Club, iar transmisiunile televizate sunt urmărite de sute de milioane de oameni din întreaga lume.
Însă nu doar tradiția face acest turneu atât de special.
Wimbledon rămâne singurul turneu de Grand Slam disputat pe iarbă naturală. Din 1995, gazonul este tuns la exact 8 milimetri, nici mai mult, nici mai puțin. Aici se păstrează cel mai bine spiritul tenisului de odinioară, pe suprafața pe care acest sport s-a consacrat acum aproape un secol și jumătate.
Dacă întrebi orice jucător profesionist care este suprafața ce necesită cea mai rapidă adaptare, cei mai mulți vor răspunde: iarba. Mingea sare mai jos după contactul cu terenul, ritmul jocului este considerabil mai rapid, iar timpul pentru luarea unei decizii este extrem de scurt. Jucătorii sunt nevoiți să anticipeze jocul cu câteva lovituri înainte.
De aceea, mulți dintre marii campioni au recunoscut că pe iarbă nu poți câștiga dacă nu gândești mai repede decât adversarul. Nu întâmplător, sezonul pe iarbă durează doar câteva săptămâni pe an. În acest interval, jucătorii trebuie să își adapteze complet jocul după lunga perioadă petrecută pe zgură.
Ce pot învăța tinerii jucători moldoveni de tenis urmărind Wimbledon? Desigur, nu doar loviturile spectaculoase. Wimbledon este o adevărată școală a tenisului.
(C) Wimbledon
Aici se vede cel mai bine cât de importante sunt:
– prima lovitură după serviciu;
– capacitatea de a lua rapid decizii;
– jocul de picioare;
– jocul la fileu;
– varietatea loviturilor;
– stabilitatea psihică.
Aceste calități îi diferențiază pe campionii de nivel mondial.
Priviți cum se comportă cei mai buni jucători ai lumii între puncte. Aproape niciodată nu își exteriorizează emoțiile după fiecare punct câștigat sau pierdut. Ei știu să înceapă fiecare schimb de mingi ca și cum scorul ar fi din nou 0-0. Este una dintre cele mai valoroase lecții pe care le poți învăța doar urmărind meciurile.
Wimbledon este renumit și pentru regulile sale. Echipamentul aproape complet alb al jucătorilor rămâne obligatoriu de zeci de ani. Elementele colorate sunt strict limitate. Chiar și logoul sponsorului nu poate depăși un centimetru înălțime, iar culoarea este permisă doar în anumite detalii ale echipamentului, cum sunt marginile mânecilor.
Băutura Pimm’s a devenit de mult parte din atmosfera verii englezești, iar în tribune spectatorii continuă să savureze faimoasele căpșuni cu frișcă. În fiecare an, în timpul turneului, sunt vândute zeci de mii de porții din acest desert tradițional.
Turneul nu debutează printr-o ceremonie fastuoasă pe Terenul Central. Aici se consideră că adevărata ceremonie este tenisul însuși. În mod tradițional, competiția este deschisă de campionul en titre la masculin, care pășește primul pe Terenul Central, pregătit impecabil.
Până și mingile de tenis fac parte din tradiția Wimbledonului. Pe durata turneului sunt folosite aproximativ 54.000 de mingi Slazenger, singurele utilizate aici încă din 1902. Acestea sunt schimbate la fiecare șapte până la nouă game-uri pentru a păstra aceleași caracteristici de joc. Atunci când nu sunt folosite, sunt păstrate în încăperi special răcite.
(C) Wimbledon
De calitatea gazonului se ocupă o echipă numeroasă de specialiști. Pregătirea celor două săptămâni de competiție durează aproape tot anul. În fiecare zi a turneului, angajații își încep activitatea înainte de răsărit, verificând suprafața de joc până la ultimul milimetru. Acest gazon este considerat cel mai faimos din sportul mondial.
Wimbledon are și un gardian neobișnuit. Se numește Rufus și este un șorecar Harris, o pasăre răpitoare inteligentă și excelent antrenată. Din 2007, Rufus survolează de mai multe ori pe zi teritoriul All England Club, alungând porumbeii și alte păsări, astfel încât nimic să nu perturbe desfășurarea meciurilor.
Wimbledon înseamnă mai mult decât sport. Timp de două săptămâni, liniștitul cartier din sud-vestul Londrei se transformă în capitala mondială a tenisului. Aici vin membri ai familiei regale britanice, personalități internaționale, actori, muzicieni, sportivi, politicieni și suporteri de pe toate continentele.
Competiția a devenit de mult parte a culturii britanice. Aici sunt la fel de importante tenisul, tradițiile, eleganța, respectul pentru istorie și atmosfera unică, imposibil de regăsit la orice alt turneu din lume.
Astăzi, la Centrul Național de Tenis al Moldovei, se antrenează zilnic băieți și fete care abia își încep drumul în marea performanță. Poate că unul dintre ei va urmări pentru prima dată Wimbledon chiar în această vară. Poate că tocmai acum cineva va observa nu doar scorul meciului, ci și felul în care se deplasează un campion, cum se pregătește pentru fiecare punct, cum își respectă adversarul și cum nu renunță niciodată.
Marile victorii încep cu astfel de observații. Și cine știe, poate că într-o zi și un reprezentant al Republicii Moldova va păși pe Terenul Central al All England Club.
Până atunci, în următoarele două săptămâni, întreaga lume a tenisului va urmări Wimbledon. Iar printre cei care vor privi cu atenție se vor afla, poate, și viitorii reprezentanți ai Republicii Moldova pe cea mai celebră arenă de tenis din lume.
(C) Wimbledon
