Și iată că începe școala… După șase-șapte ore de curs, elevul merge la antrenament. Urmează încă două ore pe teren, iar acasă îl așteaptă temele. De ce, în astfel de zile, chiar și un tânăr tenismen bine pregătit își poate pierde concentrarea, poate greși în situații simple și deveni iritat? Și ce pot face părinții și antrenorii pentru ca școala și sportul să nu se transforme într-o cursă fără sfârșit?
Să ne imaginăm o zi obișnuită din viața unui tânăr tenismen. Dimineața merge la școală, răspunde la tablă, scrie o lucrare de control, comunică cu colegii. După ore, ia rapid o gustare, se schimbă și pleacă la antrenament.
Antrenorul îi trimite prima minge. Copilul ajunge târziu la minge, greșește, nu înțelege imediat ce are de făcut. Cu doar o zi înainte executa același exercițiu fără probleme. Din exterior poate părea că jucătorul nu depune suficient efort. Dar înainte de a-i cere mai mult, merită să ne amintim cum și-a petrecut ultimele șapte ore.
Volumul de activitate de la școală nu se limitează la timpul petrecut în bancă. Lucrările de control, temele pentru acasă, relațiile cu colegii și emoțiile legate de note necesită atenție și resurse emoționale. La începutul antrenamentului, copilul poate fi deja obosit, chiar dacă aproape toată ziua nu a făcut efort fizic.
În același timp, școala și tenisul nu trebuie să concureze între ele. Sarcina adulților este să îl ajute pe copil să își organizeze ziua astfel încât să îi rămână energie atât pentru învățătură și sport, cât și pentru viața de zi cu zi.
Pregătirea începe cu mult înainte de a ajunge pe teren
Una dintre sursele de tensiune suplimentară o reprezintă lucrurile neterminate. Dacă un copil știe că seara trebuie să se pregătească pentru lucrarea de control de a doua zi, acest gând îl poate însoți pe tot parcursul antrenamentului.
Soluția nu înseamnă neapărat să termine toate temele înainte de antrenamentul de tenis. Uneori acest lucru este imposibil. Mult mai util este ca el să știe din timp ce are de făcut în acea zi, cât timp îi va lua și când se va putea ocupa de teme.
Părinții îl pot ajuta să își planifice timpul, dar nu este recomandat să preia complet această responsabilitate. Treptat, copilul trebuie să învețe să își evalueze singur volumul de activități, să își pregătească geanta de sport, să urmărească programul și să își organizeze timpul. Această autonomie îi va fi utilă și la competiții, când nu va avea mereu alături o persoană care să rezolve fiecare problemă organizatorică.
Prânzul și sticla cu apă fac parte și ele din pregătire
După școală, copilul ajunge adesea la antrenament flămând. Uneori trec multe ore între micul dejun și prima lovitură pe teren, iar un prânz complet este înlocuit de o gustare luată pe fugă.
Lipsa alimentației și a hidratării poate îngreuna efectuarea exercițiilor fizice și menținerea concentrării. Acest lucru este cu atât mai important atunci când antrenamentul are loc pe timp de căldură sau include exerciții de joc mai lungi.
Părinții ar trebui să planifice alimentația pe parcursul zilei de școală și momentul mesei înainte de antrenament. Copilul trebuie să aibă posibilitatea să ia prânzul, să bea apă și, dacă este necesar, să ia o gustare, în funcție de timpul rămas până la antrenament.
Nu există un meniu universal. Necesarul diferă în funcție de vârstă, durata antrenamentului și particularitățile individuale. Dar nu este rezonabil să ne așteptăm ca un elev să facă față unui antrenament intens după o zi întreagă în care aproape nu a mâncat.
Între școală și antrenament este nevoie de o pauză
Uneori programul arată astfel: ultimul sunet al clopoțelului, mașina, schimbatul hainelor, terenul. Copilul trece direct dintr-un mediu solicitant în altul.
Dacă este posibil, ar fi bine să existe un mic interval între cele două activități. Să mănânce, să se schimbe în liniște, să facă o scurtă plimbare sau pur și simplu să stea câteva minute fără să fie nevoit să îndeplinească imediat o altă sarcină. Pur și simplu să se relaxeze, în sfârșit!
Nu tuturor copiilor li se potrivește aceeași modalitate de a face această trecere. Unul vrea să vorbească despre ziua de școală, altul are nevoie de câteva minute de liniște. Părinții nu trebuie neapărat să discute despre note în drum spre antrenament, mai ales dacă discuția riscă să fie neplăcută. Discuția poate fi purtată mai târziu.
Treptat, tânărul sportiv învață să treacă de la o activitate la alta. La școală se concentrează asupra matematicii și limbilor, iar pe teren asupra mingii, deplasării și indicațiilor antrenorului. Asta nu înseamnă că grijile de la școală pot fi oprite la comandă. Dar o trecere liniștită de la o activitate la alta ajută la evitarea unei surse suplimentare de stres.
© Serghei Visnevschii / FNTM
Antrenamentul după școală nu trebuie să fie la fel ca cel din weekend
Antrenorul vede jucătorul pe teren, dar nu știe întotdeauna cum a fost ziua lui. Un elev a avut o lucrare de control. Altul a dormit prost. Al treilea vine după ore suplimentare și este deja obosit. Unul nu a apucat să mănânce cum trebuie, altul este cu gândul în altă parte…
De aceea, este util ca antrenamentul să înceapă cu o scurtă evaluare a stării sportivilor. Uneori este suficient să îl întrebi cum se simte și să observi cât de atent execută primele exerciții.
Încălzirea îl poate ajuta să intre treptat în ritmul antrenamentului. Dar dacă un copil este evident epuizat, acuză amețeli, dureri sau o slăbiciune neobișnuită, sarcina antrenorului nu este să îl oblige să depășească aceste simptome, ci să clarifice situația și, dacă este necesar, să oprească antrenamentul.
Oboseala obișnuită după o zi de școală și semnele unei solicitări excesive sunt lucruri diferite.
Desigur, tânărul tenismen trebuie să învețe să joace nu doar în condiții ideale. La turnee există meciuri matinale, întârzieri, căldură, precum și situații de joc dificile și tensionate. Capacitatea de a-și păstra concentrarea în condiții de oboseală moderată este într-adevăr necesară.
Totuși, această calitate trebuie dezvoltată treptat. Suprasolicitarea permanentă nu reprezintă o parte obligatorie a pregătirii sportive.
Somnul nu trebuie sacrificat pentru program
Antrenamentul de seară se încheie, copilul ajunge acasă, ia cina și se așază să își facă temele. Dacă temele se prelungesc, timpul destinat somnului se reduce.
A doua zi, totul se repetă.
Lipsa somnului poate afecta atenția, dispoziția, recuperarea și capacitatea fizică de efort. Pentru un sportiv aflat în creștere, acesta este un factor deosebit de important.
Dacă un copil se culcă în mod regulat târziu din cauza combinației dintre școală, tenis și teme, problema trebuie căutată în program, nu în lipsa disciplinei.
Uneori va fi necesară ajustarea orei antrenamentului, a volumului activităților suplimentare sau a numărului de competiții. Pentru elevii mai mari pot apărea perioade cu o solicitare academică mai mare, de exemplu înaintea examenelor. În astfel de săptămâni, programul sportiv poate fi adaptat la programul școlar.
Un program bine organizat nu este cel în care fiecare minut liber este ocupat, ci cel pe care copilul îl poate urma pe termen lung fără să ajungă epuizat.
Nu transformați drumul spre casă într-o analiză a greșelilor
După o zi grea la școală și un antrenament solicitant, copilul urcă în mașină. Părintele îl întreabă imediat de ce nu i-a reușit serviciul, de ce a greșit de atâtea ori cu lovitura de dreapta și dacă a fost suficient de atent la indicațiile antrenorului.
Este posibil ca observațiile să fie corecte. Dar momentul ales pentru această discuție nu este unul potrivit.
Copilul trebuie să aibă posibilitatea să încheie antrenamentul și să se refacă emoțional. Dacă vrea să vorbească despre antrenament, îl puteți asculta. Dacă nu, este mai bine ca greșelile tehnice să fie discutate cu antrenorul, iar discuția despre rezultate să fie amânată.
Este deosebit de important să nu fie puse în legătură eșecurile sportive cu cele școlare. O notă slabă nu trebuie să devină un argument suplimentar într-o discuție despre un meci pierdut și nici invers.
Copilul nu este obligat să își demonstreze succesul în fiecare zi în două domenii deodată.
Copilului trebuie să îi rămână timp în care nu trebuie să atingă niciun obiectiv
Școală, tenis, teme, turnee în weekend. Într-un astfel de program este ușor să dispară ceea ce adulții consideră uneori neesențial: timpul liber.
Întâlnirile cu prietenii, plimbările, jocurile și activitățile care nu au legătură cu notele sau rezultatele sportive fac parte în continuare din copilărie.
Dacă fiecare weekend este ocupat de competiții, iar zilele de lucru de lecții și antrenamente, merită verificat periodic cât de mulțumit este copilul de acest program. Merge în continuare cu plăcere la teren? Are posibilitatea să se odihnească? Nu începe să perceapă tenisul ca pe încă o obligație despre care nu simte că poate vorbi?
Aceste întrebări sunt deosebit de importante în adolescență, când cresc atât cerințele școlare, cât și volumul de pregătire sportivă.
Părinții și antrenorii ar trebui să comunice între ei
Antrenorul poate să nu știe că jucătorul a intrat în săptămâna examenelor. Părinții pot să nu își dea seama cât de intens a fost antrenamentul din acea zi.
Astfel, copilul ajunge între două programe stabilite independent unul de celălalt.
Un simplu schimb de informații poate ajuta la evitarea unor astfel de situații. Înaintea unei perioade cu lucrări de control, programul antrenamentelor poate fi discutat din timp. Înaintea unui turneu important, este util să fie stabilit modul în care vor fi organizate temele și deplasarea, fără ca totul să fie lăsat pentru ultima seară.
În același timp, copilul trebuie să participe la această discuție. Opinia lui despre volumul de activități și despre starea în care se află este la fel de importantă ca planurile adulților.
Majoritatea copiilor care practică tenisul nu vor deveni sportivi profesioniști. Dar chiar și pentru cei care își doresc o carieră profesionistă, educația, sănătatea și dezvoltarea armonioasă nu trebuie trecute pe plan secund.
Capacitatea de a-și planifica ziua, de a se pregăti pentru activități, de a rezolva singur problemele organizatorice și de a observa la timp semnele de oboseală îi va fi utilă copilului indiferent cât de departe va ajunge în tenis.
Iar dacă, după o zi dificilă la școală, tânărul jucător a ieșit pe teren și astăzi a jucat mai slab decât de obicei, acest lucru nu este un motiv să ne îndoim de felul în care privește sportul. Uneori nu are nevoie de cerințe suplimentare, ci de un prânz, puțină odihnă și adulți care înțeleg câte lucruri a avut de făcut și câte i s-au întâmplat deja în acea zi.
