Pentru că sportul alb echivalează cu disciplină și inteligență!
Copilul este curios din fire, așa că, dacă va dori să practice acest sport, încă de la o vârstă fragedă, du copilul să vizioneze sesiuni de antrenament și meciuri de tenis, să-i stimulezi astfel interesul. Atunci când face alegerea, copilul trebui să acționeze spontan și să ceară singur părintelui să practice tenisul. O alegere personală a copilului garantează o implicare emoțională și pasională.
Este recomandabil ca abordarea tenisului să fie cuprinsă între 4 și 7 ani. Pentru cei mici, racheta nu este folosită imediat. De fapt, copiii sunt introduși în tenis printr-un curs de exerciții fizice pregătitor.
Această este perioadă de vârstă în care prin jocuri de mișcare, prin diferite forme de mers și alergare, aruncare – prindere, copilul începe să-și dea seama de dimensiunile propriului corp, să se orienteze în spațiu, să capete și să-și mențină echilibrul.
Jucătorul de tenis desfășoară o activitate aerobică-anaerobă. Acest exercițiu consolidează tonusul muscular al întregului corp, are efecte favorabile asupra sistemului cardiovascular și respirator, îmbunătățește echilibrul și exercită funcțiile de coordonare ale organismului.
Aptitudinile pe care tenisul le dezvoltă sunt nenumărate: viteza, forța, rezistența, în toate formele ei de manifestare (viteza de reacție, execuție, repetiție), capacitatea de orientare în spațiu și timp, capacitatea de reacție, de percepere a ritmului, de echilibru etc.
Și nu în ultimul rând, jucătorul de tenis nu folosește doar corpul, ci își dezvoltă capacitățile intelectuale. De fapt, tenisul este un sport tactic, deci necesită o strategie. Astfel încât sportivul trebuie să alerge, să sară, să tragă și chiar să se gândească, coordonând acțiunea fizică cu planificarea mentală a jocului. Acest aspect al tenisului îl face deosebit de potrivit pentru acei copii care au dificultăți de concentrare. Este o practică care, pe lângă cea fizică, exercită și mintea prin creșterea abilităților de atenție.
