Fiecare părinte al unui tânăr jucător de tenis visează ca, într-o zi, să-și vadă copilul pe terenul central de la Wimbledon sau US Open. Dar drumul către tenisul profesionist nu începe cu victorii la cele mai importante turnee, ci cu dezvoltarea corectă a jucătorului.
Tocmai aici mulți fac una dintre cele mai frecvente greșeli. Pare logic: cu cât copilul va juca mai multe turnee, cu atât va progresa mai repede. În practică, lucrurile sunt mult mai complexe. Specialiștii, antrenorii și organizațiile internaționale din tenis vorbesc tot mai des despre contrariul: un număr prea mare de competiții la vârsta junioratului nu accelerează dezvoltarea jucătorului, ci, dimpotrivă, o poate încetini.
Turneele nu înlocuiesc antrenamentele. În timpul unui turneu, sportivul demonstrează nivelul de joc pe care l-a atins deja; în timpul antrenamentului, el își dezvoltă acest nivel.
Dacă un copil își petrece aproape fiecare weekend la competiții, timpul necesar pentru lucrul aprofundat asupra tehnicii devine foarte limitat. Corectarea serviciului, îmbunătățirea deplasării în teren, învățarea unei lovituri noi sau schimbarea modului de gândire tactic nu pot fi realizate între două meciuri.
Nu întâmplător, specialiștii World Tennis (WT) consideră circuitul juniorilor, în primul rând, o etapă în dezvoltarea jucătorului, și nu un scop în sine. Unul dintre obiectivele reformei circuitului juniorilor, intrată în vigoare în 2026, a fost tocmai creșterea calității experienței competiționale, concomitent cu reducerea numărului de deplasări. Pentru turneele din categoriile J30 și J60 a fost introdus sistemul Round Robin, urmat de play-off, astfel încât tinerii tenismeni să aibă garantat un număr mai mare de meciuri în cadrul aceleiași competiții, fără a crește numărul total de turnee.
Studiile arată, de asemenea, că jucătorii profesioniști de succes nu au fost neapărat cei care au disputat cele mai multe turnee la juniori.
Cercetătorii australieni care au analizat parcursul jucătorilor ajunși ulterior în top 100 mondial ATP și WTA au ajuns la o concluzie interesantă. Sportivii care au avut cel mai mare succes au făcut mai devreme pasul către competiții de nivel superior și și-au redus treptat participarea la numeroase turnee de juniori. Factorul principal în dezvoltarea lor nu a fost numărul meciurilor, ci calitatea acestora.
Cu alte cuvinte, să joci zece meciuri puternice împotriva unor adversari valoroși este mult mai util decât să câștigi douăzeci de partide în care nivelul adversarilor este scăzut.
Roger Federer © Serghei Visnevschii
Astăzi este greu de imaginat că unul dintre cei mai mari tenismeni ai tuturor timpurilor nu a dominat în perioada copilăriei. Roger Federer a povestit în repetate rânduri că, în tinerețe, a practicat mai multe sporturi, iar tenisul nu a ocupat singurul loc important în viața sa. A jucat fotbal, a acordat mult timp pregătirii fizice generale și dezvoltării atletice și nu a participat la o serie nesfârșită de turnee.
Ulterior, Federer a remarcat că tocmai dezvoltarea sportivă diversificată l-a ajutat să-și dezvolte o coordonare excelentă, un bun simț al mingii și capacitatea de a se adapta rapid la diferite situații de joc.
Rafael Nadal © Serghei Visnevschii
Unchiul lui Rafael Nadal și antrenorul său timp de mulți ani, Toni Nadal, a spus în repetate rânduri că, în perioada junioratului, este mult mai important să fie formată o atitudine corectă față de antrenamente decât să fie urmărite victoriile la fiecare competiție.
Rafael a practicat, de asemenea, fotbalul și doar treptat s-a concentrat exclusiv asupra tenisului. Potrivit lui Toni Nadal, prioritatea principală a fost întotdeauna dezvoltarea jucătorului, și nu acumularea titlurilor la juniori.
Jannik Sinner © Serghei Visnevschii
Parcursul actualei vedete a tenisului mondial este deosebit de relevant. Până la vârsta de 13 ani, Jannik Sinner a practicat la nivel înalt schiul alpin și era considerat unul dintre cei mai promițători tineri sportivi din Italia. Abia după această perioadă a ales definitiv tenisul.
Din acest motiv, a disputat mult mai puține turnee de juniori decât majoritatea colegilor săi de aceeași vârstă. Mai mult, a început aproape imediat să treacă spre competițiile profesioniste, fără să urmărească obiectivul de a deveni numărul 1 mondial la juniori.
Astăzi, este greu să considerăm că acest parcurs a fost unul greșit.
Carlos Alcaraz © Serghei Visnevschii
Nici Carlos Alcaraz nu a urmărit să câștige toate turneele de juniori. Spaniolul a trecut rapid la turneele ITF Men și ATP Challenger, unde a dobândit o experiență mult mai valoroasă în meciurile împotriva adversarilor adulți.
Juan Carlos Ferrero, antrenorul său timp de mai mulți ani, a subliniat în repetate rânduri că dezvoltarea jucătorului este mai importantă decât clasamentul juniorilor. Scopul principal nu era obținerea unor cifre frumoase în clasamentul juniorilor, ci pregătirea pentru tenisul profesionist.
Istoria tenisului cunoaște numeroși jucători care au câștigat turnee de juniori de Grand Slam și chiar au încheiat sezonul pe primul loc în clasamentul mondial al juniorilor, dar care ulterior nu au reușit să se mențină în elita tenisului profesionist.
În același timp, mulți dintre viitorii campioni ATP și WTA nu au devenit niciodată cei mai buni juniori ai lumii.
Acest lucru nu înseamnă că turneele de juniori nu sunt necesare. Ele sunt extrem de importante. Totuși, reprezintă doar unul dintre instrumentele necesare pregătirii sportivului.
Deplasările frecvente, schimbarea constantă a hotelurilor și călătoriile lungi, înfrângerile și presiunea clasamentului pot determina copilul să ajungă să perceapă tenisul doar ca pe o sursă de stres. Psihologii numesc acest fenomen epuizare emoțională.
Este deosebit de periculos atunci când fiecare competiție devine un examen, iar fiecare înfrângere este percepută ca o catastrofă.
Cei mai buni antrenori din lume încearcă să păstreze plăcerea copiilor de a juca tenis. Tocmai dragostea pentru tenis le permite sportivilor să parcurgă anii necesari pentru a ajunge la nivel profesionist.
În perioada 12–16 ani, organismul continuă să se dezvolte activ. Oasele, ligamentele și mușchii se dezvoltă în ritmuri diferite. Din acest motiv, medicii sportivi avertizează constant asupra riscului de suprasolicitare. Un număr mare de meciuri, fără suficient timp pentru recuperare, crește probabilitatea apariției accidentărilor cronice la nivelul umărului, cotului, zonei lombare și articulațiilor genunchiului.
Academiile moderne acordă o atenție deosebită nu doar tenisului, ci și pregătirii fizice, coordonării, mobilității, prevenirii accidentărilor și recuperării corespunzătoare.
Nu există un număr universal de turnee care să fie potrivit pentru toți sportivii. Totul depinde de vârstă, nivelul de pregătire, calendarul competițional și particularitățile individuale ale sportivului.
Cu toate acestea, majoritatea specialiștilor de top se regăsesc în câteva principii:
• antrenamentele ar trebui să ocupe mult mai mult timp decât competițiile;
• fiecare turneu trebuie să aibă un obiectiv concret și să nu fie jucat doar „pentru clasament”;
• între perioadele competiționale trebuie să existe obligatoriu intervale dedicate unui proces complet de antrenament;
• calitatea meciurilor este mai importantă decât numărul acestora;
• după fiecare turneu trebuie analizat nu doar rezultatul, ci și ce a învățat sportivul în urma competiției.
Pentru părinți este uneori deosebit de dificil să renunțe la tentația de a-și înscrie copilul la următorul turneu. Pare că o competiție ratată înseamnă o oportunitate pierdută pentru copil. În realitate, lucrurile sunt adesea exact invers.
Uneori, o săptămână de antrenamente de calitate aduce mult mai multe beneficii decât o nouă deplasare de sute de kilometri pentru două meciuri pierdute încă din primul tur.
Este util să ne punem câteva întrebări simple:
• Ce va învăța copilul la acest turneu?
• Este pregătit suficient de bine pentru această competiție?
• A avut suficient timp să se recupereze după competițiile precedente?
• Există timp pentru corectarea greșelilor identificate la ultimul turneu?
Dacă răspunsurile ridică semne de întrebare, poate fi mai rezonabil ca prioritate să fie acordată antrenamentelor.
Practic, orice tenismen profesionist va confirma: nimeni nu te va întreba câte turnee de juniori ai câștigat. Toți își amintesc însă câștigătorii turneelor de Grand Slam la profesioniști. De aceea, sarcina părinților, antrenorilor și federațiilor nu este ca un copil să câștige cât mai devreme și cât mai multe competiții de juniori, ci să creeze condițiile necesare pentru o dezvoltare treptată, armonioasă și sănătoasă.
În cele din urmă, tocmai acest parcurs conduce cel mai adesea la performanța adevărată.
Turneele de juniori reprezintă o parte esențială a formării unui tenismen. Ele îi învață pe sportivi să-și gestioneze emoțiile, să ia decizii sub presiune, să-și respecte adversarul și să accepte și să gestioneze înfrângerile. Dar competițiile trebuie să completeze procesul de antrenament, nu să îl înlocuiască.
Tenisul modern confirmă tot mai des o idee simplă: nu ajunge la cel mai înalt nivel cel care a jucat cele mai multe meciuri la 14 ani, ci cel care, la 20 de ani, a reușit să-și păstreze sănătatea, pasiunea pentru tenis și capacitatea de a continua să se dezvolte. De aceea, planificarea corectă a calendarului devine astăzi una dintre cele mai importante responsabilități ale antrenorului, părinților și sportivului însuși.
© AI
