Cunoscutul antrenor francez Patrick Mouratoglou a adresat pe rețelele sociale o întrebare provocatoare: „Va muri tenisul peste cinci ani?”. El consideră că tenisul începe să piardă teren în fața padelului și pickleballului, iar pentru generația tânără devine tot mai dificil să urmărească meciuri lungi. Pentru noi, această discuție este interesantă mai ales dintr-o altă perspectivă. Ce înseamnă acest lucru pentru copiii care abia încep să practice tenisul, pentru juniorii care participă deja la turnee și pentru părinții lor? Trebuie tenisul să devină mai simplu și mai rapid sau tocmai complexitatea sa rămâne una dintre principalele valori ale acestui sport?
Discuția a pornit de la o postare recentă a lui Patrick Mouratoglou. Antrenorul francez precizează din start: desigur, tenisul nu va dispărea peste cinci ani. În opinia sa, însă, acesta ar putea începe să piardă din popularitate.
Pe teren, tenisul concurează cu padelul și pickleballul. Aceste sporturi sunt mai ușor de practicat de către un începător: încă de la primul antrenament, acesta poate reuși să joace și să se bucure de sport. În tenis, este nevoie, de regulă, de mult mai mult timp pentru a ajunge la acest nivel.
În afara terenului apare o altă problemă. „Noile generații nu mai urmăresc meciurile în întregime așa cum o făceau înainte”, a scris Mouratoglou. Tocmai de aceea a creat turneul său UTS, în cadrul căruia meciurile sunt mai scurte, pauzele dintre puncte sunt mai mici, nu există al doilea serviciu, iar o partidă durează, de obicei, aproximativ 40–50 de minute.
Dar pierde oare tenisul cu adevărat din public?
Patrick Mouratoglo
Statisticile, deocamdată, arată contrariul. Ultimul raport global al ITF a numărat aproape 106 milioane de jucători în 199 de țări. În studiul comparabil anterior, realizat în 2019, erau 84,4 milioane. În Franța, numărul jucătorilor de tenis legitimați crește, de asemenea, în fiecare an începând din 2020.
În același timp, padelul se dezvoltă într-un ritm foarte rapid. Iar aici este deosebit de interesantă opinia lui Toni Nadal, care l-a antrenat timp de mulți ani pe Rafael Nadal.
Potrivit acestuia, problema nu ține doar de costul terenurilor sau de modă. S-a schimbat modul în care oamenii se raportează la sport. Majoritatea oamenilor practică sport pentru plăcere, sănătate și socializare. Padelul le permite să înceapă să joace într-un timp relativ scurt. Tenisul presupune mai întâi să îți formezi simțul mingii, să înveți să te deplasezi, să servești, să execuți lovituri de forehand și backhand și să construiești un schimb de mingi.
Toni Nadal își amintea că, odinioară, un jucător putea să se antreneze săptămâni întregi la perete înainte de a începe să joace efectiv pe teren. Astăzi, nu toată lumea este dispusă să aștepte atât de mult.
Pentru părinții unui copil care începe tenisul, aceasta este probabil cea mai interesantă parte a discuției. Primele luni de antrenament pot fi dificile. Rezultatele apar lent, iar comparația propriului copil cu unul care a început mai devreme sau evoluează mai repede este foarte ușor de făcut. Tenisul modern încearcă deja să scurteze această perioadă: mingile roșii, portocalii și verzi, terenurile mai mici și rachetele adaptate le permit copiilor să înceapă mai devreme să joace propriu-zis, nu doar să învețe tehnica.
Dar apare o altă întrebare: cât de departe ar trebui să mergem în direcția simplificării?
Rafael Nadal a privit cu prudență ideea reducerii duratei meciurilor. „Nu îmi amintesc niciun meci din viața mea, nici al meu, nici din tenis în general, care să se fi încheiat într-o oră și să fi rămas în memoria oamenilor”, spunea el. Pentru Nadal, durata unui meci nu este un dezavantaj, ci face parte din joc. Oboseala fizică, necesitatea de a avea răbdare, de a schimba tactica și de a reveni în meci după o perioadă dificilă creează tensiunea pentru care tenisul este atât de apreciat.
Roger Federer si Rafael Nadal
O poziție similară avea și Roger Federer. El a participat la experimente cu formate mai scurte și considera că acestea sunt interesante, inclusiv pentru a-i familiariza pe copii cu tenisul. Nu își dorea însă schimbări majore în tenisul profesionist. „Frumusețea jocului nostru este că nu știi dacă vei petrece pe teren 45 de minute sau trei ore”, spunea Federer.
Novak Djokovic privește problema dintr-o perspectivă oarecum diferită. El a vorbit în repetate rânduri despre necesitatea de a face tenisul mai atractiv pentru publicul tânăr și a admis posibilitatea reducerii formatelor. În același timp, sârbul atrage atenția asupra unei probleme la nivelul cluburilor: terenurile de tenis pierd teren în fața padelului și pickleballului atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce privește numărul de persoane care pot juca simultan pe aceeași suprafață.
Nici noua generație de profesioniști nu oferă un răspuns categoric. Carlos Alcaraz a testat, la Next Gen ATP Finals, seturi mai scurte și alte reguli experimentale. Unele modificări i-au plăcut, altele nu. În special, el a criticat încălzirea prea scurtă. Vârsta tânără nu înseamnă automat dorința de a transforma tenisul într-un joc cât mai scurt.
Jannik Sinner oferă o altă perspectivă. Pentru a se apropia de publicul tânăr, nu este obligatoriu să schimbi chiar meciul. În 2026, el explica apariția conținutului său de pe YouTube prin dorința de a le arăta fanilor cum este un sportiv în afara terenului. Sinner însuși urmărește cu plăcere astfel de materiale despre sportivi din alte discipline.
Aici merită să separăm două obiective diferite.
Primul este să facem astfel încât copilului să îi placă să joace tenis. Al doilea este să facem astfel încât tânărului să îi placă să urmărească tenisul.
Pentru primul obiectiv există deja mingi, terenuri și metode de antrenament adaptate. Pentru al doilea există videoclipuri scurte, rețele sociale, rezumate cu cele mai importante momente, statistici, transmisiuni ale unor secvențe de joc și posibilitatea de a urmări jucătorul preferat cu mult dincolo de teren.
Copilul nu trebuie neapărat să urmărească integral un meci de cinci ore pentru a iubi tenisul. Poate vedea câteva schimburi de mingi ale lui Alcaraz, poate urmări un antrenament al lui Sinner, poate afla rezultatul unui turneu, iar seara poate ieși chiar el pe teren. Modul în care urmărim sportul se schimbă, însă interesul pentru sportul în sine nu devine neapărat mai mic.
Complexitatea tenisului are și o altă latură.
Aici nu poți învăța totul în câteva ședințe. Nu fiecare lovitură reușește din prima. Uneori trebuie să pierzi un meci pe care aproape că l-ai câștigat. Trebuie să iei singur decizii, să îți gestionezi emoțiile, să cauți o altă modalitate de a juca atunci când planul inițial nu mai funcționează.
Pentru un tânăr sportiv, acest lucru nu este neapărat un dezavantaj al tenisului, ci poate fi unul dintre motivele pentru care merită să îl practice.
De aceea, întrebarea lui Mouratoglou, „Va muri tenisul peste cinci ani?”, poate fi formulată diferit pentru părinți și pentru tinerii jucători.
Trebuie tenisul să devină mai simplu pentru a ține pasul cu vremurile sau copiii au în continuare nevoie de un sport în care nu toate lucrurile reușesc din prima?
Probabil că tenisul va trebui să răspundă ambelor provocări: să le ușureze copiilor primii pași, să comunice într-un mod mai modern cu publicul tânăr și să folosească formate noi acolo unde acestea sunt cu adevărat utile. În același timp, însă, trebuie să păstreze ceea ce nu poate fi redus la câteva minute: timpul necesar pentru a învăța să joci, să pierzi, să gândești pe teren și să devii mai bun.
