Vadim Șuster este originar din Chișinău, maestru al sportului format în școala sportivă sovietică, fost jucător al echipei naționale a Republicii Moldova și antrenor cu o vastă experiență internațională. După mai mulți ani de activitate în Kazahstan, a revenit în tenisul moldovenesc în calitate de director sportiv al Centrului Național de Tenis. Serghei Vișnevschii a discutat cu el nu doar despre parcursul său profesional, ci și despre locul real în care se află astăzi tenisul moldovenesc și despre direcțiile esențiale de acțiune în acest moment.
– Domnule Șuster, cum a început parcursul dumneavoastră în tenis?
– Contactul meu cu tenisul a avut loc foarte devreme: la vârsta de cinci ani, tatăl meu m-a dus pentru prima dată pe teren. Pentru mine, tenisul nu a fost niciodată un simplu „cerc” sau un hobby, încă de la început a devenit un mod de viață. Am parcurs întregul traseu clasic al școlii sportive de atunci: selecționata de juniori a RSS Moldovenești, apoi echipa de seniori, obținerea titlului de maestru al sportului.
Ulterior, mi-am început activitatea de antrenor în Republica Moldova. De altfel, mi-am dorit această profesie încă din copilărie și mă bucur că pe parcursul meu am avut parte de antrenori și mentori de excepție Valerii Iagolnik și Maria Mendelzburg. La Chișinău am lucrat cu loturile de juniori și seniori și am fost căpitan al echipelor Moldovei în Cupa Davis și Cupa Federației.
Apoi a apărut oportunitatea de a activa în Kazahstan o etapă extrem de importantă pentru dezvoltarea mea profesională. Acolo am înțeles ce înseamnă un sistem construit pe termen lung: selecție riguroasă, infrastructură, calendar internațional și planificare strategică, nu abordări de la un turneu la altul.
– Ce a însemnat, în mod concret, experiența acumulată în Kazahstan pentru parcursul dumneavoastră profesional?
– În primul rând, înțelegerea dimensiunii reale a obiectivelor. În tenis nu există soluții rapide. Este un proces de durată, cu un orizont de 10–15 ani. În Kazahstan nu s-a mizat pe succese izolate, ci pe construirea unei verticale clare de dezvoltare: de la copii de 6–8 ani până la sportivi profesioniști.
Am văzut cum, la început, tinerii sportivi nu îndeplinesc obiectivele la nivelul turneelor Tennis Europe, apoi încep să câștige seturi, ulterior meciuri, ajung în circuitul ITF Juniors și se afirmă în tenisul juvenil internațional. Dacă procesul este unul corect și constant, după câțiva ani apar rezultate la turneele Futures, Challenger și, ulterior, în circuitul ATP/WTA. Iar mai târziu vin și marile performanțe.
Sistemul implementat în Kazahstan, inclusiv cu contribuția mea, este unul viabil și poate fi adaptat cu succes și în pregătirea sportivilor moldoveni. Astăzi, kazahii au deja juniori foarte puternici Zangar Nurlanîlî, Damir Jalgasbai și Arir Amarhanov jucători formați în propria țară, rod al unei munci îndelungate a federației de tenis. Ei reprezintă viitorul tenisului kazah și, în scurt timp, un posibil nucleu al echipei naționale de Cupa Davis.
Formarea unui jucător este un proces lucid, rațional, uneori dificil, dar care, în mod cert, dă rezultate.
– În Republica Moldova se afirmă adesea că nu avem jucători de nivel ATP sau WTA. Cum explicați această situație?
– Este important să lăsăm deoparte emoțiile și căutarea vinovaților. Astăzi, cu excepția lui Radu Albot, Republica Moldova nu dispune de jucători care să concureze constant la nivelul primelor 200 de poziții mondiale. Aceasta nu este însă o consecință a lipsei de talent sau a competenței antrenorilor. Avem tineri sportivi cu potențial, dar care, de-a lungul timpului, nu au beneficiat de un cadru stabil și continuu de formare.
Republica Moldova este o țară cu un potențial sportiv remarcabil. Dacă ne raportăm la numărul de campioni olimpici și mondiali raportat la suprafață, cifrele sunt impresionante. Un exemplu elocvent este Nicolae Juravschi, simbol al disciplinei și perseverenței, de opt ori campion mondial și de două ori campion olimpic la canotaj.
Lipsa actuală a jucătorilor de top în tenis este rezultatul unei absențe îndelungate a unui sistem coerent: puține competiții internaționale, lipsa continuității în pregătire, schimbări frecvente de priorități. Tenisul este un sport cu „memorie lungă” toate întreruperile și discontinuitățile din sistem devin vizibile după 8–12 ani.
Situația de astăzi nu este rezultatul unei erori individuale, ci al unui cumul de factori obiectivi prin care a trecut tenisul moldovenesc.
– De ce este important ca juniorii moldoveni să participe la turnee internaționale, chiar dacă, la această etapă, se confruntă adesea cu rezultate nefavorabile?
– Pentru că, dacă renunțăm acum, peste zece ani nu vom mai avea deloc jucători pregătiți pentru nivelul internațional. Tinerii sportivi de 14–16 ani trebuie să participe constant la competiții internaționale pentru a acumula experiență reală.
Aceste turnee nu sunt despre medalii imediate, ci despre o evaluare obiectivă a nivelului. Niciun campionat intern și niciun clasament local nu reflectă cu adevărat poziția unui sportiv.
Doar în competițiile Tennis Europe și ITF devine clar unde există decalaje fizice, tactice sau tehnice, cum arată jucătorii noștri în comparație cu sportivi din Spania, Cehia, Franța sau Italia și cine are, cu adevărat, potențial de progres. Fără acest contact internațional, riscăm să ne limităm la o falsă percepție a progresului.
– Scorurile pot fi uneori dure. Nu reprezintă acest lucru un factor de descurajare?
– Uneori, scorurile pot fi într-adevăr neplăcute. Însă aceasta este o etapă firească într-un proces de reconstrucție.
O înfrângere în străinătate nu înseamnă un eșec. Eșecul real este refuzul de a participa, din teama de a afecta statistica sau o imagine artificială a succesului.
Juniorii moldoveni de astăzi nu reprezintă o „generație pierdută”. Dimpotrivă, ei sunt cei care trasează drumul pentru generațiile următoare. Parcursul lor este mai dificil, deoarece se dezvoltă într-o perioadă în care sistemul este încă în faza de reconstrucție. Contribuția lor la viitorul tenisului moldovenesc este una semnificativă.
– Ce face Federația Națională de Tenis din Moldova diferit în prezent?
– Pentru prima dată după mulți ani, se construiește o verticală coerentă de dezvoltare.
Primul pilon este tenisul pentru copii și selecția timpurie: grupele de 6–8 ani, vârsta școlară mică, metodologie unitară, sprijin pentru antrenori și integrare treptată în calendarul internațional. Aceasta este baza fără de care orice discuție despre revenirea Moldovei pe harta tenisului mondial rămâne pur teoretică.
Al doilea pilon este revenirea Republicii Moldova în calendarul internațional ca țară organizatoare. Se desfășoară deja un turneu din seria ATP Challenger, au loc constant turnee ITF și Tennis Europe pentru juniori, precum și competiții pe echipe, inclusiv în cadrul Cupei Billie Jean King. Aceste evenimente reprezintă o infrastructură reală de dezvoltare, oferind sportivilor noștri șansa de a concura acasă cu adversari internaționali și de a se familiariza cu standardele tenisului profesionist.
În plus, Republica Moldova dispune în prezent de un centru de tenis modern, de nivel înalt, la Satul German. Centrul permite activitate pe tot parcursul anului, cu terenuri acoperite pentru sezonul rece și terenuri de vară, aflate în construcție, cu termen de finalizare în mai 2026. Diversitatea suprafețelor hard și zgură permite pregătirea sportivilor pentru competiții internaționale fără a părăsi țara și organizarea unui proces de antrenament conform standardelor internaționale. Această infrastructură este esențială pentru dezvoltarea loturilor naționale și a tinerilor jucători.
– Când pot fi așteptate primele rezultate concrete?
– Este important să fim realiști. Primele rezultate vizibile vor apărea peste 5–6 ani, la nivelul juniorilor ITF. Peste 8–10 ani – la nivelul turneelor Futures. Abia după 10–12 ani se va putea vorbi serios despre calificări în circuitele ATP și WTA. Aceasta nu este o abordare pesimistă, ci matematica firească a tenisului.
– Care este strategia pentru următorii ani?
– O strategie aparent simplă, dar extrem de solicitantă: investiții constante și răbdătoare în tenisul pentru copii, experiență internațională, infrastructură, turnee organizate acasă și o dezvoltare calmă, metodică, fără lozinci și fără iluzii.
Un alt drum onest, pur și simplu, nu există.
