„Cea mai mare calitate a mea e seriozitatea, pe care o am din familie, din educație. Sau pur și simplu așa sunt eu. Întodeauna am respect cu strictețe programul și tot ce a ținut de tenis. Aveam colegi care petreceau până târziu iar eu mă duceam acasă să dorm, că a doua zi aveam antrenament la 08:30.
Apoi a fost susținerea oamenilor de lângă mine și antrenorilor pe care i-am avut; fiecare persoană a pus o cărămidă la această căsuță, cum îi spune eu carierei mele. Am fost deschisă să învăț lucruri noi și de la fiecare antrenor am avut ceva important de învățat la fiecare moment; asta m-a ajutat să devin mult mai matură pe la 25-26 de ani, de aceea am fost și capabilă să câștig un Grand Slam, pentru că nu am câștigat un Slam imediat. Am suferit, am muncit și atunci când Universul a vrut, l-am câștigat. Dar niciodată nu m-am lăsat și nu am cedat, ceea ce cred că e cel mai important pentru orice sportiv.”
Sursa: www.treizecizero.ro
„E o diferență foarte mare, sincer. Nu mai vorbesc așa mult pe teren, nu mă mai cert atât de mult, sunt mai pozitivă, mult mai pozitivă, mult mai relaxată. Am mult mai multă încredere în mine.
M-am schimbat cu totul; și în viața de zi cu zi, și pe teren, și în tenis. Pot spune că pe teren sunt o cu totul altă persoană acum. Dar ce a rămas e ambiția și dorința de a câștiga fiecare meci pe care îl joc, ceea e cel mai important, chiar dacă uneori mă mai enervez pe teren și mai zic câte o prostie – o fac tot pentru că-mi doresc mult să câștig meciul respectiv.”
“Am înțeles că succesul vine cu ceva la pachet și am acceptat acest lucru. N-a fost ușor, dar a trebuit să îl accept. Am reușit ca treaba asta să devină parte din viața mea efectiv și atunci a fost mai ușor să gestionez situația; îmi place să împărtășesc cu oamenii un autograf, o poză și accept dorința lor de a mă cunoaște. Am încercat să fiu mai relaxată în tot ce ține de acest aspect. Dar încă nu sunt perfectă, pentru că simt și eu uneori stresul, că nu mi-a mers ceva la antrenament, că am pregătire fizică și sunt obosită. Se adună și e foarte greu să gestionezi situația asta tot timpul.
Dar în 2014, când a fost impactul cu finala de la RG, mi-a fost foarte greu. Chiar mi-a fost greu o perioadă de un an, un an și ceva. N-am știut cum să gestionez situația atunci, dar am luat lucrurile alea ca o experiență și am învățat din fiecare întâmplare câte ceva.
Recunosc, nu-mi place să dau interviuri, nu-mi place să apar la televizor – poate pentru că sunt, probabil, mai introvertită, pentru că nu-mi place să ies în evidență. Dar atunci când simt eu că trebuie să vorbesc, vorbesc.
Darren mi-a spus mereu că trebuie să îmbrățișez tot ce se întâmplă în afara terenului, ca să pot fi eu pe teren, să mă simt în largul meu pe teren. Nu mi-a ieșit mereu asta, nu a fost ușor, dar în final am reușit să fac și asta.”
O să fiu foarte fermă cu părinții pentru că presiunea pe care o pun asupra copiilor să ajungă campioni nu e bună. Copiii trebuie să crească relaxați, trebuie să crească cu plăcerea jocului; să aibă plăcerea de a se antrena și de a veni la teren, să stea pe teren de plăcere.
La turnee, la juniori, nu contează cât câștigi și ce câștigi. Contează să te dezvolți ca jucător și să înveți cât se poate de multe în sportul ăsta: să dai o scurtă, un slice, să-l lași să creeze și să se simtă ca acasă pe un teren de tenis. Să îl lași să se simtă în largul lui pe un teren. Nu există și nu trebuie să existe presiuni asupra unui copil de 10-11 ani.
Copiii trebuie să se țină de program. Am senzația că dacă faci totul ca la carte – nu sunt o persoană care face totul ca la carte – dar dacă ești serios, mergi la antrenament și te dedici acestui sport în totalitate e imposibil să nu reușești. Sunt acolo câteva lucruri care trebuie respectate cu strictețe. Iar la finalul zilei să-ți spui “eu am dat totul” și să fii împăcat că ai dat 100%.”
